Miercurea fara cuvinte -2- Hei, pestisorule!

Poezia zilei

Surpa-n al marii aprig val - Victor Hugo

Surpa-n al mării aprig val
Un izvoraş, din stânci semeţe.
Oceanul – navelor fatal –
Îi zise: „Ce vrei, plângăreţe?”

Furtună, groază-mi sunt de-un neam
Şi scapăt unde-ncepe cerul.
Imens sunt, ce nevoie am
De-un d-al-de tine, prichindelul?”

Şi-a zis izvoru-nspre titan:
„Îţi dau – neglorios, tăcut –
Doar ce-ţi lipseşte  - vast ocean –
Un pic de apă de băut!”

O carte pentru eternitate - Batranul si marea

Desi cartea a aparut in anul 1952, subiectul i-a fost cunoscut scriitorului inca din 1936, cand a publicat in revista Esquire un articol intitulat,,Pe apele albastre-Scrisoare de pe Gulf Stream", in care descrie cum un batran pescar a carui prada fusese devorata de rechini, a supravietuit.

Cartea reface oarecum intalnirea dintre Adam si natura indata dupa izgonirea din rai, cand Adam trebuit sa invete legile naturii si sa le respecte, caci - impresionanta prin maretia si puterea ei - natura ofera omului nenumarate prilejuri de meditatie.

Povestea batranului pescar care lupta cu fortele naturii si creaturile marii, dar se intoarce ca si in celelalte 84 de zile fara peste, este de un tulburator dramatism bine pus in lumina de catre autor prin trairi sufletesti pline de zbucium.

Povestirea nu staruie doar asupra aventurii pe mare a batranului Santiago, ci si asupra relatiei dintre el si ucenicul Manolin , intre ei existand un sentiment de incredere reciproc: "Dar nu-i asa ca noi avem incredere unul in celelalt?" Increderea, dar mai ales reintegrarea in comunitate, se naste din dorinta de transmitere a experientei personale, mai ales ca Manolin este atat de dornic de a invata  de la el: "Dar de acum inainte pescuim impreuna, fiindca mai am multe de invatat!". 

Aceasta regasire  va da un nou sens vietii batranului pescar si il va ajuta sa inteleaga cit de vitala este apropierea de un alt suflet.

Prin cartea sa Hemingway ne face atenti la adevarul de nezdruncinat al vietii: omul poate fi doborat, dar nu infrant, insa pentru aceasta are nevoie sa creada in ceva.

Hemingway spunea despre cartea sa:

"Am incercat sa fac un batran adevarat,un baiat adevarat,o mare adevarata si un peste adevarat si rechini adevarati, dar daca i-am facut destul de bine si de adevarati, vor insemna multe lucruri."

Carte pentru care autorul a primit premiul Pulitzer in 1953

O magistrala adaptare dupa roman - 1958

 Fascinatie peste timp 

Poezia zilei

pr. Ioanichie Balan - Calugarul

Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite , singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-I iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-I spui
Ca poate-I un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-I un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intanli
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice I-ai spune si I-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-I schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-I vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-I mangai plansul,
Ci roagate si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci incai tot calugar!
Iar daca va imbratatnii
Si-n lume frate , va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!

Miercurea fara cuvinte- 1 - Coperti pentru Jane Eyre

1. 

2. 

3.

4.

5.

6. 

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

 14.

 15. 

16.

17. 

18. 

19.

20.

Dale Terbrush - pictorul viselor

Bradut Florescu - Rostul

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. Iata ce articol a scris dupa ce a plecat:

ROSTUL

Romaniei i-a disparut rostul. E o   tara  fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

Bătrânii.   România  îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pământul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în   tara  aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe lânga case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinţa. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt... Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu' parinte, e urgent!
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani; altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Sună-ţi familia, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi!!!

Să trăieşti!

Brăduţ Florescu

Pelerinaj pe la manastiri

Mănăstirea Cămîrzani

În drum spre Manastirea Pojorita

 

Mănăstirea Pojorîta

Schitul Rarau

 

Peisaje