luni, 10 octombrie 2011

Poezia zilei




Iisus in celula de Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani...

Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns...

-  Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

6 comentarii:

  1. Nu dor nici luptele pierdute,
    nici rănile din piept nu dor,
    cum dor acele braţe slute
    care să lupte nu mai vor.

    Cât inima în piept îţi cântă
    ce-nseamnnă-n luptă-un braţ răpus?
    Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
    când te ridici c-un steag mai sus?

    Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
    nici ochii când în lacrimi ţi-s.
    Adevăratele înfrângeri,
    sunt renunţările la vis.

    Îndemn la luptă, Radu Gyr

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Anastasia! Foarte frumoasa aceasta poezie! o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere