Melly: 2012

luni, 31 decembrie 2012

La Multi Ani 2013!

Tuturor cititorilor acestui blog, le doresc un an nou fericit,

plin de bucurii si sanatate, zile senine impreuna cu toti cei dragi.

La Multi Ani!

duminică, 30 decembrie 2012

Mircea Micu - Povestiri despre monahul Trifon

Trifon ieşit în curtea schitului, dimineaţa pe ger, lua toporul în mâini, potrivind lemnele, cap la cap, butuc peste butuc, plesnindu-l pe cel de deasupra cu o lovitură grea şi puternică, icnind din toata fiinţa, un fel de "îîh!" prelung şi eliberator.

Eu şi prietenul meu, oraşeni mult slăbiţi de smog şi nopţi nedormite, ne apropiam dimineaţa de grămada ciopârţită şi ne miram foarte. Încercam să scoatem securea din buza butucului unde a fost înfipta. Era imposibil. Nu ceda nici una nici altul. Butucul avea vre-o 30 de kilograme. Blazaţi şi molateci renunţăm.

Zece minute mai târziu, Trifon, ivit ca din întâmplare, împiedicându-se de butucul în cauza a pus mâna pe topor şi ridicându-l deasupra capului, odată cu buturuga, l-a repezit la pământ, făcând praf şi pulbere ciotul încăpăţânat şi intangibil.

Îl priveam de departe şi, în cinstea forţei lui, deşertam o sticlă de vin îmbuteliat la Bucureşti, dar cu etichetă de "Valea Călugărească".

Trifon, monahul vieţuind la Schitul de Fum, însinguratul şi fericitul, cel căruia sticleţii i se aşează pe creştetul încărunţit şi cele două vulpi domesticite i se gudură la picioare ca nişte javre flenduroase, m-a făcut să asist la o scenă absolut incredibilă.

De ani de zile, în zmeurişul care se întinde deasupra luminişului adăpostind schitul, zmeuriş împrejmuit cu bârne simple de brad, o familie de urşi împărţesc şi se îndulcesc pe săturate de cum dă ochiul roşu al fructului parfumat. Acolo îşi aduc puii şi-i învaţă să fugă şi să se ridice în două labe şi să miroasă primejdia din aer. Vin dimineaţa printr-o strungă anume lăsată şi pleacă în amurg, pierzânu-se în fumul ocrotitor al pădurii ce le găzduieşte bîrlogul. S-au obişnuit atât de mult cu Trifon şi cu mirosul său, încât îl tratează ca pe unul de-al lor.

Din turla schitului am putut să văd într-o dimineaţă de toamnă cum schimnicul bărbos şi blând, după ce s-a tăvălit prin iarbă să-i mai piară mirosul de om şi după ce şi-a luat într-un coş doi faguri aurii de miere, a intrat hotărât şi fără grijă în perimetrul zmeurişului. S-a apropiat de familia ce dormita la soare şi-a aşezat pe pajişte fagurii miraculoşi.

Spre mirarea mea, cei doi ursuleţi bruni şi creţi, caraghioşi şi neîndemânatici, s-au apropiat în salturi mari. Şi în timp ce, ridicaţi pe picioarele din spate, duceau la gură hrana lor preferată, Trifon le mângâia blănile lucioase ca şi cum ar fi mângâiat două pisici uriaşe. Părinţii impasibili şi gravi, asistau la acest spectacol cu o indiferenţă ce ma umplea de uimire. Am vrut să văd mai bine scena şi m-am mişcat brusc, aplecându-ma în afară pe ferestruica îngustă. Nu ştiu dacă zvonul abia auzit al clopotului atins din nebăgare de seamă, sau mirosul de om străin i-a avertizat. Oricum, în clipa imediat următoare mişcării mele, cei doi pui proşti şi jucăuşi au ţîşnit spre părinţi, după care au dispărut cu toţii în adâncul pădurii. Trifon s-a răsucit şi a privit spre fierăstruica turlei, făcându-mi cu degetul în semn de mustrare.

Fragmente din cartea Intamplari cu scriitori si alte naluciri!, aparuta la editura Sport-Turism in 1985 in colectia Cartea de vacanta!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

La ceas de seara

... va invit sa bem un ceai impreuna.

Eu am ales un ceai de ghimbir care este excelent pentru cei care sufera de dureri de bila, de digestie “lenesa” si de dureri de stomac. Este indicat de baut mai ales dupa aceste zile de sarbatori in care am mincat tot ce pofteam. Ghimbirul are un gust excelent, iar in ceai nu se simte aproape deloc piscatura lui. Folosesc cam 3 - 4 feliuțe la cană, iar apa trebuie să fie clocotită. Calitatea ceaiului depinde de concentrația infuziei, iar la ceaiul de ghimbir, cu cât lasati mai mult sa se infuzeze, cu atât mai bine.

Va aduc in atentie un poet delicat, care a fost cel mai bun prieten al lui Nichita Stanescu: Mircea Micu (1937 - 2010).

Eu i-am citit doar citeva poezii si cartea Intalniri cu scriitori si alte naluciri - in care relateaza intamplari din viata sa, impresii despre scriitori, colegii de la Uniunea Scriitorilor, si mai ales clipele magice petrecute impreuna cu Nichita Stanescu (cartea cred ca poate fi gasita prin anticariate online).

Acasa

Aud zapezi indepartand
Aroma frunzei fara nume
Acum, cand tremura de vant
Aripa berzelor prin lume.
Culori topite-n zari de var
Invata-n taina sa dispara
Si pentru veci pierdute-mi par
In stralucirea funerara.
Si trec pe langa mine nori
In alba lor devalmasie,
Purtati pe aripi de condori
Spre locurile din pruncie.
Priveste, muma, astrul greu
Al noptii ce ilumineaza
Cu raze reci, destinul meu
Suit in cerul de amiaza.

O seara placuta va doresc tuturor!

Iarna pe ulita

Anton Doll

Barent Cornelis

Diduyk Olga

Dominic Davison

Jackobus van Der

JohanisBartholomeus

Judy Gibson

Laszlo Neogrady

Olof Arborelius

Panov Edward

Cu multumiri pentru imagini Nikolei!

vineri, 28 decembrie 2012

Ann Voskamp - O mie de daruri

Cartea este aparuta in limba romana la editura Kerigma si este comercializata si prin internet pe diverse site-uri specializate. Cu o mica reducere o veti gasi aici

Recenzia aparuta pe site:

"O mie de daruri" te indeamna ca, lasand in urma pustiul mandriei, al fricii si al vointei de a controla, sa te increzi in Dumnezeul care iti umple paharul "de da pe deasupra." Relatand despre cateva dintre momentele in care a inteles ce este harul, Ann Voskamp te invata prin exemplul ei cum sa plangi pierderile in mod biblic, transformand durerea in poem, cum sa alegi in mod constient o viata de multumire in toate lucrurile si cum sa te opresti din alergare si sa Il vezi pe Dumnezeu in clipa prezenta.

Scriitoarea acestei carti are si un site deosebit care merita vizitat:

http://www.aholyexperience.com

Eu inca nu am citit cartea, dar am vizionat filmuletul si mi-a placut. Cred ca merita citita, respirata indeaproape, caci rindurile ei daruiesc liniste si puterea de a vedea ce e mai frumos in viata.