Asta
înseamnă teama: să fi divizat. Teama divide întotdeauna, iar atunci
când ești divizat, devi și nehotărât. Faci un pas către necunoscut, dar
celălalt picior rămâne ferm ancorat în trecutul cunoscut, în cimitirul
trecutului. Te simți astfel blocat, căci nimeni nu se poate mișca cu un
singur picior. Trebuie să îți deschizi ambele aripi dacă dorești să îți
iei zborul.
...dar cei cu o viziune limitată sunt temători și nehotărâți.
Cu cât se grăbesc mai tare, cu atât mai lent avansează...
Vorbeam
aseară cu cineva despre o mănăstire ascunsă din Bokhara. Gurdijeff a
locuit în ea timp de cel puțin 6 ani. El a învățat acolo numeroase
tehnici sufite. Una dintre acestea este folosită și astăzi în această
mănăstire.
Această
tehnică este extrem de frumoasă. Atunci când un discipol nou intră în
mănăstire, el primește o plăcuță. Pe o parte a acesteia scrie: “Sunt un
om negativ, te rog să nu mă iei în serios” : dacă spun ceva ce nu
trebuie, nu e nevoie să iei în serios aceste cuvinte, căci sunt pline de
ură, de resentimente, de depresie. Dacă spun ceva nepotrivit la adresa
ta, acest lucru se datorează negativității mele, nu ție.
Pe
cealaltă parte a plăcuței scrie: “ Sunt un om pozitiv. Sunt plin de
iubire și de afecțiune. Te rog să nu mă iei în serios” : dacă îți fac un
compliment, nu trebuie să crezi cuvintele mele, căci nu sunt sincere;
pur și simplu mă simt într-o stare de exaltare. Ori de câte ori adeptul
simte că i se schimbă starea de spirit, el își întoarce plăcuța, astfel
încât ceilalți să știe în ce stare se află.
Tehnica
pare banală, dar provoacă foarte multe schimbări în ființa adeptului.
Orice ar face acesta, nimeni nu îl va lua în serios. Dacă îi insultă pe
cei din jur, aceștia râd de el.
Atunci
cănd ți-e greață, vomiți. Acest lucru nu este deloc respingător, pur și
simplu elimini o otravă interioară. Nu ar trebui să deranjeze pe
nimeni. Adepții acelei mănăstiri înțeleg acest proces și îl acceptă.
Când diviziunea dispare, discipolul vine la maestru și îi spune: “Acum
nu mă simt nici pozitiv, nici negativ. Extremele s-au dizolvat. Am atins
starea de unitate.” Abia atunci i se ia plăcuța de pe piept.
De fapt, momentul în care ți se ia plăcuța de pe piept este clipa iluminării.
Text primit de la Pr. Romeo Achivei
Multumesc !! |
Foarte interesant, Melly. Nu am stiut aceasta poveste cu talc. Iti multumesc.
RăspundețiȘtergereO seara minunata iti doresc Melly.
Cu bucurie Stefania! Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereAsta ar fi una din explicatiile "Legii lui trei" pe care el o preda?
RăspundețiȘtergereNu stiu Fosile! :)
RăspundețiȘtergere