Bica

Imi amintesc cu mult drag de ea! 

Iute la treaba, chiar si la batranete, insa blanda cu copiii, gata oricand sa ne faca ceva bun seara: fie lapte cu fidea, fie turte sau gogosi.

Cand innopta, aprindea lampa cu picior de lemn albastru si ne calauzea spre casa cufundata in intuneric. 

Intram tiptil in casa , ca intr-o biserica , unde mai intai se aprindeau candelele de la icoane si abia apoi lampa bunicului.

Dupa rugaciunea facuta in taina la icoana facatorului de minuni Nicolae, ne urca in pat si apoi isi urma randuiala de matanii si inchinaciuni pana tarziu in noapte. 

Dimineata, inainte ca prima sageata de aur a soarelui sa cada pe ferestre, se trezea si mulgea vaca, o ducea la cireada, dadea de mancare la puisori si la caprite, grijea de porc si ratuste si inca ... multe, multe altele.

Asa a fost Bica mea - Elena Cretu. Dumnezeu sa o odihneasca!  

Mi-a ramas de la ea o camasa populara (ie), tesuta si cusuta de mainile ei pe cand inca era acasa la parinti,  pe care o pastrez cu sfintenie! Cred ca are aproape 75 de ani!

maneca