Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta,
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră,
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta…
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta,
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră,
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta…
Savatie Bastovoi
Foarte sensibila si frumoasa poezia!
RăspundețiȘtergereSa ai un weekend minunat si foarte luuunnngggg!!!! :))))))))
o stare aparte, mangaietoare pentru suflet, iti transmite si poezia, si vocea lui... il ascult pentru prima oara! multumesc frumos pentru aceasta ocazie!
RăspundețiȘtergereEste minunată poezia şi foarte emoţionantă, mi-a atins sufletul!
RăspundețiȘtergereÎţi mulţumesc din suflet că ai împărtăşit-o cu noi!
Un week-end superb îţi doresc, dragă Melly! :)
O poezie minunata,iti patrunde in adancul sufletului!
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
Ma bucur ca ti-a placut! :)
Ștergere