marți, 13 septembrie 2011

Dintre toate cite sunt - anii trecuti

2005

Zimbet de dimineata

In drumul meu spre lucru vad, in lumina si răcoarea dimineţii, pe pragul unei case de pe strada Bacovia trei pisici ghemuite una in alta pe preşul de la uşa.
Vestitoarea primăverii
Tot in drum spre lucru, pe dealul cu salcami batrani, a cantat intr-o dimineata de april o pasarica nevazuta, intaiul cantec al primaverii.
Toporaşii (tupilaţii)
Ochii pământului şi respiraţia primăverii timid apărută între oameni!
   
Revelaţia iubirii
- De am iubit? Aşa e!
- De am pierdut, de-am câştigat ceva?  Măsura!
-  Adică?
-   Iubind descoperi cât poţi să iubeşti!
Mama
 Unica care se poate face totul pentru a fi toate copiilor ei.
  
 Fulgii de nea
Bucuria iernii e a copiilor
sub cântecul alb al norilor

2006

A venit primăvara!
Mă trezesc devreme, deschid geamul camerei mele, respir aerul curat şi suflu să văd cât e de răcoare ca să ştiu cum să mă îmbrac.
Într-o dimineaţă însă tot acest „ritual” a fost uitat căci am primit salutul mult aşteptat al primăverii: copacul din faţa geamului înflorise.
Lacrămioare
Umblând in dimineata din joia mare după lăcrămioare, la intrarea în piaţă m-a întâmpinat o ţigancă bătrână de la care am cumpărat două buchete; pe-al treilea mi l-a oferit ea “în numele Domnului Iisus”.

Cireşe
Îmi place să le văd legănate-n vânt, sclipind printre frunzele verzi, în coş sau la urechile unei fetiţe blonde în ochi cu cerul de  vară. 
           
Flori de tei
Scutură pe alei pulberi de aur  împrăştiind  parfumul versurilor lui Emin!

Clipa de linişte
 Pe valea cu salcâmi mă opresc uneori dimineaţa din drumul spre lucru. Printre salcâmii bătrâni soarele găseşte o poartă şi-şi trimite strălucirea spre pământ. În lumina aceea mă opresc şi ascult păsările ciripind. E clipa mea de linişte! 

Călugărul
Omul ce lupta ca sa-i crească aripi.

 Metanii
Taina lor nu-i în lemn sau lâna
Ci în mâna ce le numără.

2007
Pisici
Pisicile seamănă cu mine, doua firi într-un singur trup.

Mirosuri

Iubesc din copilărie câteva mirosuri: mirosul pământului după ploaie , mirosul pâinii proaspăt scoase din cuptor şi încă unul - cel mai mult – al ierbii proaspăt cosite.
Consolare
Salcâmii din valea cu salcâmi nu mai sunt. O mână haină sau indiferentă le-a rupt firul vieţii împlinite. Unica mângâiere o reprezintă puii fragili de salcâm, continuând drumul spre cer al părinţilor.


Primăvară

Alei ninse de petale, ciripit vesel de păsărele şi bucuria soarelui cald.
E din nou … primăvară!

Frunze

Între cer si pământ se leagănă viaţa întru-un continuu bal mascat.
  
Linişte de mai

O  după amiază de mai topită în cele câteva minute petrecute hrănind porumbeii! Rămâne doar liniştea!

 Intalnire

În pădurea dintre Sihăstria şi Sihla am trecut într-o după amiază de iunie.
Era cald, înăbuşitor şi mulţimea din curtea Sihlei era toropită de căldură. Îndată după slujbă am coborât spre Sihăstria de unde trebuia să luăm autocarul spre casă.
Pădurea ne-aştepta cu ferestrele deschise.

 Oameni necăjiţi

De câte ori văd oameni necăjiţi, mă întreb ce drept am eu să cer mai mult de la Dumnezeu?
 

Un comentariu:

  1. Asa este. Numai cand vedem un om bolnav ne dam seama ca noi suntem fericiti de fapt. Multa lume nu realizeaza acest lucru.

    RăspundețiȘtergere