METANIE - de Radu Gyr
Doamne, fã din umilintã
pod de aur, pod înalt.
Si din lacrimã, velintã,
ca pe-un pat adânc si cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri facã-se si vin.
Din înfrângeri, scãri si trepte;
din cãderi, urcus alpin.
Din otrava pusã’n canã,
fã miresme ce nu pier.
Si din fiecare ranã,
o cãdelnitã spre cer.
Si din orisice dezastru
sau crepuscul stins în piept,
Doamne, fã lãstun albastru
si dã zâmbet întelept.
pod de aur, pod înalt.
Si din lacrimã, velintã,
ca pe-un pat adânc si cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri facã-se si vin.
Din înfrângeri, scãri si trepte;
din cãderi, urcus alpin.
Din otrava pusã’n canã,
fã miresme ce nu pier.
Si din fiecare ranã,
o cãdelnitã spre cer.
Si din orisice dezastru
sau crepuscul stins în piept,
Doamne, fã lãstun albastru
si dã zâmbet întelept.
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
RăspundețiȘtergerenici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
Sunt renunţările la vis."
"Îndemn la luptă", Radu Gyr
Frumoase cuvinte....
RăspundețiȘtergereBunicul meu imi povestea in copilarie despre marele om, Radu Gyr. Frumoase versuri!
RăspundețiȘtergereUn Craciun de poveste sa iti fie. De preferinta magic si alaturi de cei dragi!
RăspundețiȘtergereVa multumesc!
RăspundețiȘtergereSuperbe versuri! Multumesc!
RăspundețiȘtergere