miercuri, 18 iulie 2012

Marea Ducesa Elisabeta a Rusiei

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei nascuta la 1 noiembrie 1864 a fost o printesa germana ce apartinea Casei de Hesse. 
  S-a casatorit cu Marele Duce Serghei - fratele ultimului tar al Rusiei - la 15 iunie 1884.
Desi nu i s-a cerut la casatorie ea s-a convertit la ortodoxie cu toata inima, devenind si mai iubita atat de familia regala cit si de popor, caruia i se dedica cu toata fiinta sa.
Foarte repede, toata lumea din Moscova se obisnuise sa i se adreseze ca sa o puna in fruntea a diverse actiuni si sa o aleaga ca patroana pentru tot felul de asociatii de binefacere; astfel, inca de la inceputul razboiului cu Japonia, ea era in fruntea marii miscari patriotice la care a participat toata suflarea rusa, pentru a ajuta si ingriji ranitii.
Marea Printesa s-a daruit in intregime acestei munci. Lucra cu pricepere oriunde era nevoie si se ocupa de tot ce putea fi folositor soldatilor rusi, pentru a le reface fortele si a le aduce putina mangaiere.
Intr-o zi, pe 4 februarie 1905, pe cand Printesa mergea spre ateliere, a auzit deodata pe strada zgomotul unei explozii violente. Grabindu-se sa ajunga acolo, a zarit un soldat care acoperea cu mantaua sa militara un trup ciopartit: era al sotului ei. Ingenunchind in zapada, Elisabeta a imbratisat resturile insangerate ale celui care fusese sotul sau.
Incepand din acea zi n-a mai mancat niciodata carne. In aceasta incercare, maretia sufletului Elisabetei a fost pricina de admiratie pentru toti. 
Ea a gasit puterea de a-l cerceta in inchisoare pe asasinul barbatului ei. I s-a deschis usa celulei si a intrat inauntru.
- Cine sunteti dumneavoastra? a intrebat cel inchis.
- Vaduva lui, a raspuns ea. De ce l-ati ucis?
- Nu voiam sa va ucid, a replicat el. V-am vazut de mai multe ori cu el si desi aveam bomba pregatita nu aruncat-o pentru ca erati acolo.
- Si nu v-ati gandit ca ucingandu-l, ma ucideti si pe mine?!
După moartea lui Serghei, Elisabeta purta numai doliu și a devenit vegetariană. În 1909 a renunțat la colecția ei magnifică de bijuterii și și-a vândut posesiunile, chiar și verigheta. A deschis "Manastirea Sf. surori Marta si Maria" și a devenit stareță. 
A deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și maicile ei lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea vizita zonele periferice ale Moscovei și a făcut tot ce a putut pentru a atenua suferința celor săraci.
În 1918 Lenin a ordonat ca CEKA s-o aresteze pe Elisabeta. Au exilat-o întâi la Perm, apoi la Ekaterinburg, unde a petrecut câteva zile împreună cu alti membri ai familiei.
În după-amiaza zilei de 17 iulie ofițerul CEKA Petr Startsev și câțiva muncitori bolșevici s-au dus la școala Napolnaya. Au luat prizonierii și i-au anunțat că vor fi transferați în acea noapte la fabrica Siniachikhensky. Au fost duși spre satul Siniachikha. La 18 kilometri de Alapaevsk unde era o mină de fier abandonată cu o groapă adâncă de 20 de metri au oprit. Ofițerul a bătut toți prizonierii înainte să-și arunce victimele în groapă. S-au aruncat grenade de mână și groapa a fost acoperită cu dărâmături.
La scurt timp, Alapaevsk a căzut în mâinile Armatei Albe. La 8 octombrie 1918, Albii au descoperit rămășițele Elizabetei și ale companionilor săi. Rămășițele au fost mutate și în cele din urmă duse la Ierusalim la biserica Maria Magdalena. Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei în 1981 și de Biserica Ortodoxă Rusă în 1992.
Despre ea se spune ca a murit spunand aceste cuvinte: Du Liebe Gott! - Tie, iubite Doamne! 
Este pomenita in calendarul ortodox al Bisericii Ortodoxe Ruse in fiecare an la 18 iulie.
Nestearsa-i fie amintirea!

Sursa foto si text :Wikipedia si Crestinortodox.ro



10 comentarii:

  1. A facut numai fapte bune,dar a avut parte de un sfarsit groaznic.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos articol. Orori ale războaielor sunt peste tot în lumea asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Emotionanta povestea ei! Iar primul portret este superb! O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Impresionanta si foarte emotionanta povestea,Elisabetei, Melly draga. E atat de trist cand oamenii, oamenii buni au un sfarsit, atat de tragic.
    O seara minunata iti doresc, Melly! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e! Insa toate au un pret si jertfa ei sigur a fost rasplatita de Dumnezeu!
      Multumesc draga Stefania! O seara placuta iti doresc si eu!

      Ștergere
  5. Emoţionantă poveste de viaţă! După ce am citit primele rânduri, gândul meu s-a dus la cea care a fost marea Regină Maria a României - o mare personalitate din istoria noastră.
    Cutremurător sfârşitul martiric al marii prinţese ruse. Nu ştiu de ce, dar destinul marilor oameni este mai mereu...tragic. Crucea vieţii...
    Mulţumesc, Melly!

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa este Alex, crucea vietii.
    Jertfa suprema pentru Dumnezeu e insasi viata!
    Multumesc si eu!

    RăspundețiȘtergere