Sf. Ierarh Nicolae

Sfîntul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinţi din calendar, este prăznuit la 6 decembrie. De origine grecească (Nikolaos), numele este format din două cuvinte: nike, victorie (de la nikao, a învinge), şi laos, popor, putîndu-se tălmăci prin obşteasca biruinţă. Două calităţi mari îl fac pe Sfîntul Nicolae unul din cei mai populari sfinţi ai creştinismului: dragostea sa plină de milă faţă de popor, dusă pînă la sacrificiu, şi dragostea sa de Adevăr, de Adevărul întrupat în viaţă. Aceste două mari virtuţi l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu şi Dumnezeu l-a preamărit înaintea oamenilor, el devenind un biruitor de popoare. Cine nu se va uimi de zelul şi ardoarea cu care a dorit să urmeze pilda vieţii Mîntuitorului ajutînd pe cei săraci, vindecînd pe cei bolnavi, scăpînd din amara robie, izbăvind pe cei din primejdii pe uscat şi pe mare? 

Sfîntul Nicolae s-a născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, şi a trecut la cele veşnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia). Cunoscut şi iubit încă din timpul vieţii, săvîrşind nenumărate minuni, ierarhul din Mira începe să fie cinstit mai ales începînd cu secolul al VI-lea, cînd numele său apare menţionat într-un martirologiu roman.

Sfîntul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul din Mira Lichiei, face pare din ceata Sfinţilor pe care Biserica îi numeşte mari ierarhi şi apărători ai dreptei credinţe. Nicăieri nu aflăm o mai completă înfăţişare a chipului şi vieţii Sfîntului Nicolae, decît aceea pe care ne-o dă troparul său: Îndreptător credinţei şi chip blîndeţilor, învăţător înfrînării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor…1 Viaţa marelui ierarh este o pildă despre felul cum trebuie să preţuim lucrurile. Regula de aur a vieţuirii Sfîntului Nicolae a fost după modelul: Mai fericit este a da decît a lua (Fapte 20, 35). El nu a uitat cuvîntul Evangheliei şi a dăruit mereu, a ajutat mereu. Taina cea mare a sfinţeniei vieţii Sfîntului Nicolae, taina care l-a făcut iubit şi cunoscut la toate popoarele este tocmai această dorinţă şi disponibilitate a lui de a alina suferinţa oamenilor şi de a ajuta. Sărbătorile de iarnă (Sfîntul Nicolae, Crăciunul) nu se referă doar la primirea de daruri, ci şi la bucuria de a dărui. Există posibilităţi nelimitate pentru a dărui fiecăruia ceva, chiar dacă nu material: un sfat bun celui care are trebuinţă, o mîngîiere celui întristat, o rugăciune pentru cel aflat în necaz, un zîmbet, o vorbă bună… Şi poate sună paradoxal, dar sîntem datori să ne ajutăm semenul cu ce nu avem. Spunea părintele Nicolae Steinhardt că: nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte să-ţi ajuţi aproapele. Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, nădejde – le vei dobîndi şi tu . Doar dăruind vom dobîndi. Adevăratul Moş Crăciun, cel din tradiţia Bisericii, este Sfîntul Nicolae. El este sfîntul blînd şi bun care aduce daruri copiilor, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, aşezîndu-le discret în ghetuţe. Modul lui de a dărui este discret, anonim. Dacă nu primim daruri, afirmăm că Sfîntul Nicolae nu există sau că nu a reuşit să treacă pe la noi. Trebuie să învăţăm că sînt şi altfel de daruri care aduc o bucurie mai mare decît cadourile din încălţări. Dăruieşte şi astăzi Sfîntul Nicolae. Dar îşi pune darurile numai acolo unde omul îi face loc: în încalţări sau în inimă.

 sursa articolului - aici