duminică, 13 ianuarie 2013

Murim ... ca maine - de Magda Isanos

Murim... ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

10 comentarii:

  1. Superba poezia...
    Atat de adevarat...
    Sa ai o duminica frumoasa cu iubire multa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe cat de trista e, pe atat este de frumoasa si atat de mult adevar cuprinde in ea, Magda Isanos.
    Am memorat-o demult cand am descoperit poeziile poetei.
    E ca o pledoarie pentru o viata traita cu sens.
    Iti multumesc mult, draga Melly.
    O duminica minunata iti doresc si-o noua saptamana binecuvantata! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce poezie emoţionantă! Un mare adevăr grăieşte aici, poeta... Tuturor ne va veni rândul şi vom lăsa locul altora şi...tot aşa, de când e lumea...Nu putem schimba acest adevăr.
    O duminică frumoasă, dragă Melly!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vor fi mereu alti si alti ochi sa priveasca splendorile vietii...
    Seara frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasa poezia cat si imaginea.

    Felicitari!

    Seara placuta.

    RăspundețiȘtergere