Crucea de la Tartaria

În spațiul protodac, crucea a fost atestată în perioda paleoliticului, răspândită în epipaleolitic și neolitic. O găsim inscripționată pe tăblița circulară descoperită la Tărtăria. 

crucea cu raze de la Argedava

Până la ora actuală, la Tărtăria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea 

cu raze. Interpretările care s-au dat simbolurilor de pe plăcuțele de la Tărtăria sunt multiple, mulți sugerând că nu pot fi puse în corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau să apară o mie de ani mai târziu. Conform scrierii sumeriene, pe plăcuțele ritualice de la Tărtăria apar zeul Su (pronunție Saue), reprezentat de simbolul „H” – scărița – și zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima dată în istorie când apar ambele simboluri religioase. Și, poate nu întâmplător, Tărtăria se află la poalele Munților ȘuReAnu.

Trei ipostaze ale divinității solare primordiale stau regăsite în cultul de la Tărtăria: religia egipteană și în religia mesopotamiană.

Pe icoanele de sticlă, meșterii populari îi înfățișează pe Sfinții Constantin și Elena între Sfântă Cruce cu raze.

Pe crucile din secolul trecut, din cimitirul din Argedava, crucea cu raze simboliza Învierea. La creștinii ortodocși, crucea cu raze în centrul ei este semnul Învierii, e crucea dătătoare de viață.

În Acatistul Sfintei Cruci, la Icosul 2, împărăteasa Elena i-a adus acest minunat și încărcat de semnificații cânt de slavă. Ne amintește de vechimea și importanța religioasă a simbolurilor „H” și crucea cu raze, „odor veselitor al Cuvântului”:

”Bucură-te, semnul adevăratei bucurii

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă

Bucură-te, cea ce Te-ai arătat cu stele închipuită

Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului

Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte arătată („H”).

Sursa articol aici 

Sa aveti o zi binecuvantata!

În spațiul protodac, crucea a fost atestată în perioda paleoliticului, răspândită în epipaleolitic și neolitic. O găsim inscripționată pe tăblița circulară descoperită la Tărtăria. Până la ora actuală, la Tărtăria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretările care s-au dat simbolurilor de pe plăcuțele de la Tărtăria sunt multiple, mulți sugerând că nu pot fi puse în corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau să apară o mie de ani mai târziu. Conform scrierii sumeriene, pe plăcuțele ritualice de la Tărtăria apar zeul Su (pronunție Saue), reprezentat de simbolul „H” – scărița – și zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima dată în istorie când apar ambele simboluri religioase. Și, poate nu întâmplător, Tărtăria se află la poalele Munților ȘuReAnu.
Trei ipostaze ale divinității solare primordiale stau regăsite în cultul de la Tărtăria: religia egipteană și în religia mesopotamiană.
Pe icoanele de sticlă, meșterii populari îi înfățișează pe Sfinții Constantin și Elena între Sfântă Cruce cu raze.
Pe crucile din secolul trecut, din cimitirul din Argedava, crucea cu raze simboliza Învierea. La creștinii ortodocși, crucea cu raze în centrul ei este semnul Învierii, e crucea dătătoare de viață.
- See more at: http://mesagerulneamt.ro/sfanta-cruce-semnul-sacru-al-dacilor/#sthash.59F8YKAl.dpuf

M.F.C. 87 - O idee la care nu m-as fi gandit

Sursa foto: net
Miercurea fara cuvinte a inceput la Carmen!

Marea Ducesa Elisabeta a Rusiei

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei nascuta la 1 noiembrie 1864 a fost o printesa germana ce apartinea Casei de Hesse. 

  S-a casatorit cu Marele Duce Serghei - fratele ultimului tar al Rusiei - la 15 iunie 1884.

Desi nu i s-a cerut la casatorie ea s-a convertit la ortodoxie cu toata inima, devenind si mai iubita atat de familia regala cit si de popor, caruia i se dedica cu toata fiinta sa.

Foarte repede, toata lumea din Moscova se obisnuise sa i se adreseze ca sa o puna in fruntea a diverse actiuni si sa o aleaga ca patroana pentru tot felul de asociatii de binefacere; astfel, inca de la inceputul razboiului cu Japonia, ea era in fruntea marii miscari patriotice la care a participat toata suflarea rusa, pentru a ajuta si ingriji ranitii.

Marea Printesa s-a daruit in intregime acestei munci. Lucra cu pricepere oriunde era nevoie si se ocupa de tot ce putea fi folositor soldatilor rusi, pentru a le reface fortele si a le aduce putina mangaiere.

Intr-o zi, pe 4 februarie 1905, pe cand Printesa mergea spre ateliere, a auzit deodata pe strada zgomotul unei explozii violente. Grabindu-se sa ajunga acolo, a zarit un soldat care acoperea cu mantaua sa militara un trup ciopartit: era al sotului ei. Ingenunchind in zapada, Elisabeta a imbratisat resturile insangerate ale celui care fusese sotul sau.

Incepand din acea zi n-a mai mancat niciodata carne. In aceasta incercare, maretia sufletului Elisabetei a fost pricina de admiratie pentru toti. 

Ea a gasit puterea de a-l cerceta in inchisoare pe asasinul barbatului ei. I s-a deschis usa celulei si a intrat inauntru.

- Cine sunteti dumneavoastra? a intrebat cel inchis.

- Vaduva lui, a raspuns ea. De ce l-ati ucis?

- Nu voiam sa va ucid, a replicat el. V-am vazut de mai multe ori cu el si desi aveam bomba pregatita nu aruncat-o pentru ca erati acolo.

- Si nu v-ati gandit ca ucingandu-l, ma ucideti si pe mine?!

După moartea lui Serghei, Elisabeta purta numai doliu și a devenit vegetariană. În 1909 a renunțat la colecția ei magnifică de bijuterii și și-a vândut posesiunile, chiar și verigheta. A deschis "Manastirea Sf. surori Marta si Maria" și a devenit stareță. 

A deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și maicile ei lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea vizita zonele periferice ale Moscovei și a făcut tot ce a putut pentru a atenua suferința celor săraci.

În 1918 Lenin a ordonat ca CEKA s-o aresteze pe Elisabeta. Au exilat-o întâi la Perm, apoi la Ekaterinburg, unde a petrecut câteva zile împreună cu alti membri ai familiei.

În după-amiaza zilei de 17 iulie ofițerul CEKA Petr Startsev și câțiva muncitori bolșevici s-au dus la școala Napolnaya. Au luat prizonierii și i-au anunțat că vor fi transferați în acea noapte la fabrica Siniachikhensky. Au fost duși spre satul Siniachikha. La 18 kilometri de Alapaevsk unde era o mină de fier abandonată cu o groapă adâncă de 20 de metri au oprit. Ofițerul a bătut toți prizonierii înainte să-și arunce victimele în groapă. S-au aruncat grenade de mână și groapa a fost acoperită cu dărâmături.

La scurt timp, Alapaevsk a căzut în mâinile Armatei Albe. La 8 octombrie 1918, Albii au descoperit rămășițele Elizabetei și ale companionilor săi. Rămășițele au fost mutate și în cele din urmă duse la Ierusalim la biserica Maria Magdalena. Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei în 1981 și de Biserica Ortodoxă Rusă în 1992.

Despre ea se spune ca a murit spunand aceste cuvinte: Du Liebe Gott! - Tie, iubite Doamne! 

Este pomenita in calendarul ortodox al Bisericii Ortodoxe Ruse in fiecare an la 18 iulie.

Nestearsa-i fie amintirea!

Sursa foto si text :Wikipedia si Crestinortodox.ro