joi, 30 iunie 2011

Esti ceea ce privesti - de Maria Timuc

Unul dintre cele mai tainice principii initiatice spune ca "energia urmeaza atentia". In consecinta, acolo unde iti este atentia, iti este si... energia. Daca privim fiinta umana din acest unghi, din unghiul fascinant al "atentiei", o putem vedea ca pe un investitor. Constient sau inconstient, fiinta umana investeste energia sa in orice lucru caruia ii da atentie. Se intampla de la sine, este un dat, este un har sau o nefericire, este ceva ce se intampla, fie ca vrei sau nu, fie ca stii sau nu, fie ca esti constient sau inconstient. Natura ne-a conceput investitori, dar – pentru ca nu intelegem prea bine harul nostru – se intampla sa-l folosim distructiv.

O femeie ii da mare atentie frumusetii sale exterioare. Are in minte trusa de machiaj, manichiurista, coaforul, rochiile, parfumurile, bijuteriile si, peste toate, banii. Ea investeste energie in actiunea de infrumusetare exterioara pe masura ce investeste atentie si invers. Ce se intampla in acest timp, in Eul femeii? Ce se intampla in mintea sa, in sentimentele sale, in trairi, in preocupari, in comportamente, in viata de zi cu zi? Energia investita prinde viata, pana acolo unde toate resorturile psihologice imprumuta vibratia preocuparii pentru frumusetea exterioara. Preocuparea predominanta a femeii devine ea insasi, devine Eul sau. Daca intr-o zi femeia ar incepe sa fie atenta la filozofie, de exemplu si filozofia ar intra in centrul atentiei sale, atunci si activitatile de zi cu zi si gandurile si sentimentele si toata fiinta sa ar suferi o schimbare radicala. Mai mult, s-ar modifica anturajul in viata de zi cu zi, preocuparile sociale si, inainte de toate, structura Eului acestei persoane. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca noi devenim ceea ce ne intereseaza in mod esential. Eul nostru se transforma de la sine, sub puterea atentiei, a dorintei, a convingerii, a preferintei pentru ceva anume.

Daca energia urmeaza atentia noastra, ce si cine devenim noi atunci cand privim intens si cu patima raul din lume? Cine si ce devine omul care priveste doar starea conturilor, doar ineficienta orandui­rilor sociale, doar vremea rea si doar nefericita experienta omeneasca? Pe de alta parte, daca ne transformam pro­fund si inconstient in ceea ce pri­vim, ce am simti daca intr-o buna zi ne-ar preocupa stelele si frumusetea universului? Ce Eu s-ar crea in noi  daca am face din propriile minti niste faruri capabile sa vada departe, in adancurile fiintei, si nu doar la un centimetru de scara blocului sau de poarta casei? Daca "ce sunt eu" depinde de "ce privesc profund, ce ma intereseaza in mod special, ce vad in existenta", atunci cand ma simt rau, cand sunt deprimat, cand pare ca alunec si imi pierd echilibrul, cand actionez impotriva existentei si, poate, chiar impotriva firii sau a vietii mele n-as putea sa ma vindec incepand sa privesc in alta directie? Sa-mi dau seama ca privesc un tsunami si, prin aceasta, investesc energie in existenta lui? N-as putea sa aduc schimbari in Eul meu, in ceea ce am crezut ca sunt Eu, cautand o preocupare de suflet, dar atat de puternica, atat de atractiva si de fenomenala, incat sa ma poata extrage, pur si simplu, din vechile metehne, sa pot evada din vechiul Eu, din vechiul fel de a fi si, mai ales, din suferinta care l-a acompaniat?

S-ar putea raspunde "da" acestor intrebari! O sincopa existentiala se poate anunta printr-o deprimare persistenta, printr-un blocaj sau perceptia unui blocaj. Se poate ca nimic sa nu te mai multumeasca. Se poate sa devii din cale afara de suspicios si conflictual in tine insuti. Se poate ca ceea ce vezi in lume sa te deranjeze continuu. Ar fi doar semnul distinct al faptului ca ai fost atent in mod constant, mult timp, poate si ani, intr-o directie care te-a transformat in nemultumitul, depresivul, suspiciosul sau derutatul ce esti. Ai investit energie in aceste stari, iar acum – in loc sa lupti cu ele, in loc sa doresti uciderea lor, ar trebui doar sa-ti indrepti atentia catre altceva. Daca te atrag stelele, daca iubesti muzica, daca o lectura anume te poate acapara, daca ceva iti rasuceste bucuria inlauntru ca pe-un bisturiu vindecator, atunci fii atent acolo. Cauta tot mai mult si mai mult sa fii prins, sa fii captivat, sa te inchizi in aceasta noua lume a predominantei tale preocupari, caci pe masura ce preocuparea te absoarbe, tu devii lucrul de care esti preocupat. Eul tau capata substanta, robustetea si lumina oricarui subiect care-ti atrage atentia. Gandurile, sentimentele, emotiile se infrumuseteaza pe masura ce privesti lucruri, situatii, subiecte si fiinte care-ti plac. De aceea se poate spune ca "Esti ceea ce privesti (aici «a privi» nu inseamna doar a vedea cu ochii fizici, cat mai degraba a percepe)"!

Sursa: Jurnalul National - 30 iunie 2011

duminică, 19 iunie 2011

Mark Twain - Arta ironiei fine

 
Cel mai usor lucru din lume e sa te lasi de fumat! Eu, de exemplu, m-am lasat de vreo 14 mii si cateva sute de ori!

Fiind intrebat "Cum ar fi barbatii fara femei ?", Mark Twain a raspuns: "In primul rand fericiti! Apoi putini, putini, din ce in ce mai putini!"

Multe lucruri as fi fost capabil sa inteleg daca nu mi se explicau.

Tot ce e uman e patetic. Sursa secreta a umorului nu e bucuria ci parerea de rau. Nu exista umor in rai.

Fa acele lucruri de care te temi cel mai mult si moartea fricii e sigura.

Hainele il fac pe om. Oamenii dezbracati au deloc sau putina influenta in societate.

Cumparati pamant pentru ca nu se mai fabrica.

Ai grija cind citesti carti pentru sanatate, poti muri din cauza unei greseli de tipar.

Cartile mele sunt ca apa, cartile marilor genii sunt ca vinul, din fericire toata lumea bea apa.

Pastreaza-ti iluziile, dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti.

Spune adevarul si atunci nu va trebui sa tii minte nimic.

De fiecare data cind esti de partea majoritatii trebuie sa te opresti si sa te gandesti.

Femeile impart cu noi placerea, ne dubleaza necazurile si ne tripleaza cheltuielile.

Rasa umana are o singura arma cu adevarat eficienta si aceasta este rasul.

Majoritatea lucrurilor de teama carora era sa mor nu s-au intamplat niciodata.

Exista trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte si statisticile.

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.
 


joi, 16 iunie 2011

Timpul trandafirilor - 2








O poezie pe zi

Chemarea lui Iisus - sf. pr. Arsenie Boca

I.
Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans

Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.
 

II.
Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

III.
Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

IV.
Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

V.
Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,

In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

 

miercuri, 15 iunie 2011

Timpul trandafirilor - 1

Albert Wiliams - Gloria naturii
Trandafiri si liliac - autor necunoscut
R.Anderson - By the pond (spre lac)
E.Cauchois - Trandafiri romantici
 S.E. Chilton - Grandi fiorre
T.C. Chiu - Cos cu trandafiri
H. Hampton - Bijuterii florale
J. Hayllar cel tanar - Micuta gradinar
Kruger - Trandafiri in vas de argint
B. Mock - Trandafiri ca sa-ti aduci aminte
P.A. Renoir - Trandafiri la fereastra
A. Williams - Cos cu trandafiri
A. Williams - Trandafiri in vaza
A. Williams - Cos cu trandafiri II
 A. Williams - Din gradina trandafirilor
Trandafiri galbeni - autor necunoscut

Ziua Mihai Eminescu

Despre Sara pe deal parintele Galeriu spunea ca e cea mai sfantă rugăciune laică de seară a poporului român.


Arghezi despre Eminescu:
Pasiti incet cu grija tacuta, fetii mei,
Sa nu-i calcati nici umbra, nici florile de tei,
Cel mai chemat s-aline, din toti, si cel mai teafar
Si-a inmuiat condeiul de-a dreptul in luceafar.

marți, 14 iunie 2011

Ingerii lui Carl Bloch


O poezie pe zi

Tu roagă-te neîncetat

Când eşti în linişte şi pace
Cu milă binecuvântat
Spre Domnul faţa ta întoarce
Şi roagă-te neîncetat

Când greul vieţii te apasă
Şi toţi pe tine te-au lăsat
De eşti flămând şi nu ai casă
Tu roagă-te neîncetat

De eşti urât de lumea toată
Şi toţi pe tine te-au uitat
Eşti prinţ, sau cerşetor în stradă
Tu roagă-te neîncetat

Mergând la lucru sau la coasă
De eşti venit sau eşti plecat
Sub cerul liber sau în casă
Tu roagă-te neîncetat

Chiar de suspini în grea durere
Eşti necăjit şi spulberat
De eşti slăbit şi nu ai putere
Tu roagă-te neîncetat

Când n-ai părinţi, nici fraţi, nici soră
Şi te simţi tu lepădat
Găseşte-n clipa ta o oră
Ca să te rogi neîncetat

Când prin toate cu ocară
Prin foc şi apă încercat
Înalţă-ţi ruga-n orice seară
Şi roagă-te neîncetat

Părinte Sfânt Tu mă primeşte
La Tine vin căci m-ai chemat
Şi Duhul Tău mă însoţeşte
Ca să mă rog neîncetat

Jorge Luis Borges - Cu timpul

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul.

Astazi se implinesc 25 de ani de la plecarea sa la cer. Cum isi imagina el raiul?
,,Unii isi imagineaza raiul ca pe o gradina, eu mi-l imaginez ca pe-o biblioteca, iar eu sa fiu acolo!,,  




luni, 13 iunie 2011

Peisaje

A. Ostretov - In muntii Carpati
A. Ostretov - In muntii Zighulevskie
B. Hudiakov - Peisaj din Uralii de sud
D. Shimarin - Toamna in Caucaz
M. Sadykow - In muntii Chimgan
A. Mishov - Peisaj din Crimeea
A. Kostnicev - Riu de munte
M. Shuhalova - Peisaj montan
P. Pavlov - Peisaj montan
E. Petrova - Riu de munte
 B.Ross - Riu inspumat
T.Cole - Peisaj romantic cu turn in ruina
F.E. Church - Anzii in Ecuador
W.Hagerman - Timpul albastrelelor
W. Hagerman - O sclipire rosie
W. Hagerman - Zi de primavara cetoasa
W. Hagerman - Splendoarea muntilor
W. Hagerman - Covor de albastrele
W. Hagerman - Frunze de toamna

O poezie pe zi

Prizonierul - de Vasile Voiculescu
Uneori calcă cineva în inima mea,
Calcă aprins, parcă s-o ia.
O măsoară în jos şi-n sus.
Eu tac, ascult şi adast supus:
O fi boala, o fi moartea
Nu mă răvrătesc, asta mi-e partea.
Mă doare, dar nu mi-e frică
Numai inima se face mică, mică...
Într-o noapte paşii largi, tot mai largi...
- Domol, inimă, că te spargi.
Strig la ea -eşti nebună?
Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:
Omule, scoală, este El!
-Care El? Cine? Stai niţel!
El, Domnul, gâfâie ea,
Ne măsoară cu pas de stea...
Eu dintr-o dată-mi încordez tăria
Cataracată mă inundă bucuria:
- Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te ţin prizonier...
- "Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă" - Ah, gemui, pier...
O clipă, inima mi se făcuse Cer.