Arta flamenco îsi are radacinile în cultura spaniolă, mai precis în cultura andaluză (regiunea din sudul Spaniei), dar îsi formeaza configuraţia deplină multe secole mai târziu, în jurul anilor 1850, multumita lui Sliverio Franconetti, considerat de unii muzicologi drept creatorul genului Flamenco. El trece peste separatia dintre cele doua culturi opuse – populatia alba si cea neagra, nomada (araba-gitana) – creând ceea ce de atunci înainte se va chema Flamenco.
Nu putem vorbi despre provenienta numelui acestei minunate arte fara sa vorbim despre conditiile istorice în care a luat nastere flamenco, precum si despre patria sa, Andaluzia.
Andaluzia – este regiunea din sudul Spaniei, care-si ia numele de la popoarele vandale, care ajung aici începând cu sec. IV dHr . Cadice, fondat în 1200 î Hr, si Tarsul, port bogat în amintiri biblice, sunt locurile în care se naste poezia magica a cântecelor, ritmurilor si a dansurilor flamenco.
Popoarele Occidentului si Orientului care se aseaza în Andaluzia si care participa cultural la aparitia acestui gen sunt: fenicienii (sec XIV î Hr), celtii (sec X î Hr), grecii (sec X î Hr), romanii (sec II î Hr), evreii (sec I d Hr), vandalii (sec IV d Hr), arabii (sec VII d Hr), gitanii (rromii din Spania – sec XIV d Hr) si latino-americanii (sec XVI). Dintre acestia, cea mai mare influenta o au arabii si gitanii.
Tara de origine a gitanilor este India, de unde, la începutul sec IX au plecat în mare numar. Pentru câteva secole, acest popor s-a asezat în Grecia, de unde se vor raspândi în întreaga Peninsula Balcanica. La începutul sec XV ei ajung si în Spania. Din cauza perceptiei initiale (din acele timpuri) ca acestia ar fi fost egipteni veniti în pelerinaj, rromii sunt numiti de populatie cu termenul de gitano (însemnând egipteni în spaniola veche – egiptanos).
Începând cu regele Carlos I, gitanii au îndurat o viata plina de persecutii. Maurii vor fi învinsi de catolici, iar persecutia necrestinilor va continua timp de doua secole, începând cu 1492, când regele Ferdinand si regina Isabela îi alunga pe maurii din Spania, iar gitanii vor trebui si ei sa paraseasca Andaluzia (dar multi dintre ei au ramas ascunsi în satele de acolo si în asezarile rurale). Chiar si evreii si unii dintre crestinii care nu s-au supus legilor au fost persecutati si nevoiti sa fuga.
Ca o consecinta a acestor persecutii, aceste patru culturi (evreiasca, crestina, araba si gitana) se vor întâlni si vor participa fiecare în mod propriu la creatiile muzicale si folclorice din Andaluzia, adaugându-si propriile traditii si obiceiuri. Gitanii au adaugat si pasiunea lor profunda de a trai, iar suferinta si nedreptatea de atunci îsi vor gasi ecou în majoritatea cântecelor flamenco.
Rezultatul si fructul integrarii tuturor acestor elemente a fost misterioasa arta numita “flamenco”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu