Am inceput ziua pe tampla Ciolpanilor, la manastire, unde am participat mai intai la slujba si abia apoi, dupa ce ne-am aprovizionat cu apa, am pornit dupa sanziene.
Pe cararea ce coboara de-a lungul colinei stiam un dud. Acolo ne-am oprit intai degustand din dulcile roade ale dudului si ne-am ospatat imparateste.
Anul acesta Sanzienele si-au jucat hora si la poalele manastirii, asa se
face ca le-am gasit florile mai aproape decit ma asteptam.
Cu toata caldura amiezii nu ne-a oprit nimic sa ne afundam pina la genunchi in iarba inalta si parfumata.
Pe partea aceea de deal nu erau toate inflorite si dupa un scurt popas la umbra am pornit spre locul unde anul trecut am gasit sanziene din belsug.
Bucuria nu ne-a fost inselata caci am gasit si sanziene albe, care au un efect mai puternic ca cele galbene.
De fapt se spune ca cele galbene se numesc dragaice si cele albe sunt sanziene.
Pe linga sanziene am gasit si coada soricelului, inca o planta foarte folosita de noi.
Ziua s-a incheiat tragi-comic sub o ploaie torentiala, care ne-a facut ciuciulete, cu tot cu umbrela. In timp ce asteptam taxiul, adapostindu-ne sub streasina unui mic altar amenajat la rascrucea dintre Ciolpani si Runc, ne storceam poalele fustelor muiate de ploaie razand in hohote.
Iata si florile stranse, care acum se usuca in sufragerie:
O zi asteptata indelung care nu a fost deloc lipsita de surprize. :)
Poftiti la un ceai de sanziene!
O zi frumoasa va doresc tuturor!