Balada lavandei (1)

Alpii oferă vizitatorului un imens teritoriu natural, văi şi platouri, păduri şi poteci, râuri, sate şi cătune. De un albastru indefinit şi indecis, bătând spre nuanţe de mov, întâlnirea cu lavanda este în primul rând vizuală... Apoi, puternic olfactivă. Datorită impactului său deosebit de puternic emoţional, lavanda alunecă de la natural către cultural, în lunile iunie şi iulie, când este înflorită şi întreaga lume vine să o admire în Provence. Descrisă cândva ca „sufletul regiunii Haute-Provence”, lavanda a colorat platourile înalte şi a adus prosperitate în viaţa satelor, încă din Evul Mediu. Când spui lavandă, spui parfum. Lavanda, aurul violet. Este culoarea prin excelenţă a peisajelor Provence-lui. Plimbându-mă între Verdon şi Luberon, am descoperit regiunea cea mai iubită de turişti: de la ocrul de Roussillon la galbenul „Florii-soarelui” a lui Van Gogh. Lumina atât de iubită de pictorii de la 1800 oferă cerului un albastru nefiresc. Case din piatră (bastides) apar între portocali, chiparoşi şi grădini îmbrăţişate de măslini seculari. Pieţele sunt sărbători ale simţurilor, o invitaţie de a te pierde în această zonă a legendelor şi a misterelor. La St Rémy de Provence au trăit Nostradamus, scriitorul Frederic Mistral, Cézanne la Aix-en-Provence, apoi Van Gogh, Gauguin, Picasso, scriitori, de la Jean Giono la Peter Mayle, s-au lăsat fermecaţi de frumuseţea Provence-ului, acest pământ rustic. Lavandă şi nuga... la Montélimar                               Florile din Provence sunt ademenitoare prin parfumul lor În fiecare al doilea weekend din iulie, la Montélimar are loc sărbătoarea lavandei. Sub soarele generos din Provence şi la umbra aborilor seculari, această sărbătoare atrage aproape 40.000 de persoane în jurul unei pieţe pline de arome, ce reuneşte peste 100 de expozanţi. Timp de două zile, sub „cel mai fumos cer din lume”, după părerea lui Jean-Jacques Rousseau, într-un concert de greieri, cetatea vechilor nobili Adhémar, se umple de parfumul lavandei. Este o ocazie de a vedea sau de a revedea alambicul ambulant al lui André Aubanel distilând după metodele vechi uleiul esenţial al lavandei. Dar şi de a degusta, la 35 sau 40 de grade, o îngheţată „à la lavande” sau omniprezenta nuga. De la Dieulefit la Poël-Laval, ţinutul „făcut de Dumnezeu”                                             Cerul se întâlneşte cu campurile de lavandă Între Dauphiné şi Provence se află Drôme provensal, sau Dieulefit. „Este un ţinut pe care Dumnezeu l-a făcut şi pe care îl veţi iubi ca pe un paradis”, spune legenda. La intrarea în Dieulefit, după ce treci de câmpurile de lavandă, se află un curios defileu de giganţi metalici, statuari şi ruginiţi, dedicaţi fabricării „picodon”-ului, o brânză de capră specifică locului. Ţesători şi sticlari, astăzi dispăruţi, făceau odinioară faima localităţii, alături de olari. Prezenţa carierelor de ocru şi de argilă a făcut din Dieulefit o localitate a ceramiştilor, a căror artă o mai perpetuează încă aproximativ 40 de artizani susţinuţi de „Casa ceramicii”. Cu 3.200 de locuitori, satul atrage numeroşi turişti prin calitatea microclimatului, dar şi printr-o atmosferă patriarhală. Un fel de „douceur de vivre”. Urcând pe strada principală, cu multele ei magazine şi ateliere de olărie, se ajunge în vechiul oraş medieval, a cărui intrare este păzită de „Turnul cu orologiu”, care măsoară, din secolul al XVI-lea, orele şi viaţa localnicilor. Pe frontonul cadranului solar este înscrisă deviza „Timpul trece, petrece-l cum se cuvine!”. (sursa)