Arta broderiei chinezesti

Brodatul are o istorie lungă în China. Originele lui sunt strâns legate de creşterea viermilor de mătase şi de producerea mătăsii. Creşterea viermilor de mătase şi torsul firelor de mătase au început cu 4-5 mii de ani în urmă. Arta brodatului s-a dezvoltat pe măsura apariţiei şi dezvoltării produselor din mătase. La început, brodatul se realiza cu fire de mătase pe o pânză de mătase. Cărţile antice consemnează că, cu peste 4000 de ani în urmă, liderii triburilor etnice trebuiau să poarte costume brodate la manifestările festive. În 1958, intr-un mormânt al dinastiei Chu, din localitatea Changcha, din partea sudică a Chinei, au fost descoperite articole brodate cu motive ale dragonului şi fenixului, care datează din epoca Statelor Combatante, cu peste 2000 de ani în urmă.

Arta brodatului în China s-a dezvoltat în timpul dinastiei Han (206 î.H. - 220 era noastră), devenind în dinastiile Tang şi Song (anii 618-1279) un meşteşug care trebuie însuşit de fiecare femeie, calitatea broderiei fiind unul din criteriile după care erau clasificate fetele gata de măritiş. În satele Suzhou, din partea estică a Chinei, fiecare familie creştea viermi de mătase şi se ocupa de broderia de mătase. Produsele broderiei sunt clasificate în produse de uz casnic şi produse ornamentale. În prima categorie intră feţele de plapumă, batistele, papucii, perdelele etc. Cărturarii participau activ la creaţia broderiilor ornamentale. Broderile chinezeşti erau strâns legate de arta caligrafică şi pictura tradiţională.

Broderia tradiţională chineză a culminat în perioada dinastiilor Ming şi Qing (anii 1368-1911), formându-se 4 şcoli artistice care au avut înrâuriri puternice asupra dezvoltării ulterioare a broderiei.

„Cele patru şcoli de brodat" sunt din Suzhou, Hunan, Sichuan şi Guangdong. Broderiile din Suzhou este caracterizată prin măiestria migăloasă, modelele vii, desenele frumoase şi culoarea minunată. Opera reprezentativă fiind „Pisica" brodată pe ambele feţe ale unei pânze de mătase foarte subţirele. Un fir de mătase de grosimea firului de păr este împărţit în 2, 4, 12,chiar 48 de fire folosite la broderie. Pisica apare vie şi simpatică din orice unghi al piesei, din faţă sau din spate. Perechea de ochi este realizată cu firele de mătase în peste 20 de nuanţe de culori. Broderia din Hunan a reuşit să contopească broderia, pictura, versurile, caligrafia, formând un stil artistic inedit, piesele semănând cu tablourile. Piesa brodată cu tigrul şi leul fiind o operă reprezentativă a broderiei în stilul Hunan. Broderia din Sichuan se caracterizează printr-o proiectare mai simplă şi culori vii, opera reprezentativă fiind piesa brodată cu peştele. Broderia de la Guangdong se distinge prin grandoarea sărbătorească şi efectul de basorelief.

În afara celor 4 şcoli ale broderiei chinezeşti, există multe alte stiluri regionale. Etniile minoritare ale ţării noastre, precum cea uigură, kazahă, mongolă, tibetană, Yi, Miao, Buyi, Jingpo, Bai, Dai au fiecare un stil specific al brodatului.

Dintre broderiile de diferite stiluri, s-a desprins cea de păr care a apărut cu 800-900 de ani în urmă. Această broderie se lucrează cu fir de păr.

Pe vastul teritoriu al Chinei, arta tradiţională a brodatului, în combinaţie cu cultura regională, se afirmă ca o grădină plină cu flori.