Duminica orbului

Fiecare dintre noi îl compătimeşte pe omul care este lipsit de vedere, deoarece orbii sunt foarte nefericiţi. Unii ca aceştia nu pot să vadă niciodată frumuseţea naturii, nici chipul părinţilor, pentru că se află tot timpul în întuneric. La Vecernia acestei duminici ne rugăm: ” Cel ce s-a născut orb zicea în cugetul său: Oare pentru păcatele părinţilor m-am născut fără vedere? Oare pentru necredinţa neamurilor, m-am născut spre dovadă? Nu sunt în stare să întreb când este noapte şi când este zi. Picioarele mele nu mai pot răbda poticnirile de pietre; că nu am văzut soarele strălucind, şi nici chipul Celui ce m-a zidit. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule: Caută spre mine şi mă mântuieşte” (Stihiră la «Doamne strigat-am»). Viaţa orbului a fost asemenea unei nopţi. Pentru aceea orbii vindecaţi preţuiesc cel mai bine darul vindecării.

În oraşul Miami (USA), o fetiţă pe numele de Bessie Sticks, după două luni de la naşterea sa şi-a pierdut vederea şi timp de şaizeci de ani a trăit ca o persoană oarbă nefericită. În cursul unei zile din anul 1963 această persoană rugându-se şi-a atins cu unul dintre degete ochiul stâng şi a început să vadă în mod instant. De bucurie a căzut în genunchi şi a început să pipăie podeaua, apoi a alergat la geam, privind la bolta cerească, la copaci, rostind cu bucurie: “Ce lume frumoasă!”.

O altă fată, nevăzătoare din naştere, după efectuarea unei operaţii la ochi a început să vadă. Văzându-şi tatăl, care se afla lângă ea, a început să plângă de bucurie:

- De câţi ani te am pe tine, iubite tată, dar niciodată, până acum, nu te-am văzut, a răspuns fata emoţionată. Lumina ochilor – vederea, i-a adus acesteia fericirea.

Cât de fericit trebuie să fi fost orbul din naştere, pentru că Iisus Hristos-Mântuitorul a deschis ochii lui, dar şi când a văzut pentru prima dată lumina zilei, când şi-a văzut părinţii, prietenii, iar în cele din urmă pe Hristos! Se născuse din nou pentru lume, pentru el începea o nouă viaţă. Acest om a simţit o bucurie şi mai mare, deoarece Domnul Hristos i-a luminat în acelaşi timp şi sufletul, iar el a crezut, că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Sf. Ev. Ioan mărturiseşte despre cel vindecat că a spus: «Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui». Iisus Hristos a oferit orbului din naştere lumina fiinţei şi sufletului său.