vineri, 27 mai 2011

Charlotte Bronte - Jane Eyre

Romanul Jane Eyre, ca si celelalte romane ale Charlottei Bronte, este izvorat dintr-o viata plina de greutati si suferinte, de framantari si constrangeri, care au ascutit mult agerimea de spirit a acestei fiinte nespus de simtitoare. 
Asa cum au remarcat si criticii, una din insusirile caracteristice ale acestui roman este patrunderea adanca si cu adevarat intima a vietii interioare, romanul - scris la persoana I-a, fiind aproape o marturisire.
Charlotte Bronte nu a scris nici pentru bani, nici pentru glorie ci dintr-o nevoie launtrica, vazand in literatura oaza linistii si a realizarii.

In gandurile si nazuintele eroinei exista inca idealizarea romantica, inca tipica epocii, dar nereusitele si dezamagirile - departe de a o insingura - o leaga si mai puternic de ea, o implanta mai adanc in realitate, o calesc conferindu-i tarie si maretie.
Cu Jane Eyre apare in epica engleza tipul femeii care nu se mai socoteste inferioara barbatului, care vrea sa-si traiasca viata din plinatatea drepturilor ei de fiinta omeneasca, liber si fatis, nu in felul celor mai multe dintre contemporanele ei, care se multumeau cu farmece exterioare si cuceriri facile, sau se resemnau la rolul de papusi si sclave.
Chiar si dupa ce scriitoarea si-a dezvaluit identitatea, s-au gasit multi care sa nege vehement ca Jane Eyre este opera unei femei, deoarece modul de exprimare a autoarei este viguros, direct si curajos, departat de stilul siropos si strain, in care se exprimasera scriitoarele pina la ea.

Cartea aceasta, atat de apreciata si iubita, a dat cinefililor numeroase prilejuri de incantare fiind de multe ori ecranizata. 
Ultima ecranizare a aparut in primavara acestui an, cu siguranta ca vom avea ocazia sa o vedem curand in cinematografe si ne vom face o idee asupra acestei noi versiuni.
Pina atunci, pentru mine cel putin, cea mai buna ecranizare ramine cea a regizorului italian Franco Zeffirelli (1996), avandu-i ca protagonisti pe Charlotte Gainsborough si Wiliam Hurt.

2 comentarii: