Revelatii si trairi isihaste
Gresesc cei care cred ca manastirile ortodoxe sunt facute doar pentru oameni simpli si mai putin scoliti. Duminica si in unele seri prelungi de iarna, calugarii de la Oasa organizeaza adevarate saloane teologice, citesc in comun din textul evanghelic, isi pun intrebari si se intrec in cugetari sau pilde, cautand - nu slava proprie sau bucuria egoista de moment - ci urmarind cu tot sufletul ceea ce parintele Iustin sintetizeaza intr-o singura si apasata rostire: "Topirea intelegerii unice si diferite a fiecaruia in duhul comun al marturisirii lui Hristos".
Cineva ar trebui sa inregistreze aceste convorbiri duhovnicesti de un inalt nivel intelectual, pastrandu-le undeva, ca intr-un jurnal manastiresc de ganduri. Revelatii si trairi isihaste care amintesc de "Rugul aprins"; un jurnal de cugetari si vorbe memorabile, ce ar trebui sa inceapa chiar cu afirmatia stralucitoare a parintelui staret: "Cata vreme catolicismul este universalul locului, ortodoxia va fi pururea localizarea universalului" sau cu dictonul de la care nu s-a abatut niciodata in convorbirile de Sinaxar cu ceilalti frati: "Niciodata, dar absolut niciodata, sa nu inchizi definitiv un subiect!".
Intr-adevar, la Oasa, nimic nu e definitiv. Nici lupta si nici rasplata linistii profunde din timpul slujbelor de noapte; nici bisericuta de lemn, care a fost ridicata in 1936, de doi mari scriitori (Mihail Sadoveanu si Ionel Pop), si nici faptul ca astazi manastirea e vietuita in intregime de straluciti calugari intelectuali, trecuti mai intai prin scoala insingurarii monahale de la Posaga si initiati apoi in tainele Filocaliei, de catre duhovnicul lor de la Sambata, regretatul Teofil Paraian. Fratii de la Oasa ii spun si acum cu mare si adanc respect: "Batranul", in timp ce parintele Iustin Miron, actualul staret, nu inceteaza sa se roage la el sau sa-i ceara sfat si ajutor la nevoie, numindu-l intr-un anume fel, cu emotie si nespusa duiosie: "Mosul si secretul nostru Stalpul nostru cel de obste si de viata intru Hristos".
Intr-adevar, la Oasa, nimic nu e definitiv. Nici lupta si nici rasplata linistii profunde din timpul slujbelor de noapte; nici bisericuta de lemn, care a fost ridicata in 1936, de doi mari scriitori (Mihail Sadoveanu si Ionel Pop), si nici faptul ca astazi manastirea e vietuita in intregime de straluciti calugari intelectuali, trecuti mai intai prin scoala insingurarii monahale de la Posaga si initiati apoi in tainele Filocaliei, de catre duhovnicul lor de la Sambata, regretatul Teofil Paraian. Fratii de la Oasa ii spun si acum cu mare si adanc respect: "Batranul", in timp ce parintele Iustin Miron, actualul staret, nu inceteaza sa se roage la el sau sa-i ceara sfat si ajutor la nevoie, numindu-l intr-un anume fel, cu emotie si nespusa duiosie: "Mosul si secretul nostru Stalpul nostru cel de obste si de viata intru Hristos".
Sunt o fosta ASCOR-ista. Imi pun intrebarea de ce pr Iustin Miron se zbate sa atraga spre manastirea sa tineri din eparhii straine cum sunt cei din Timisoara, Sibiu si Oradea. De ce pe cei din Alba, care il cunosc mai indeaproape, nu reuseste sa ii duca la Oasa macar o data pe an. Se cunoaste bine stilul de a face publicitate prin intermediul ASCOR si LTCOR. De aceea pr Iustin e invitat sa sustina conferinte doar acolo unde are ucenici. Acestor ucenici le da canon sa organizeze conferinte cu sfintia sa facandu-si astfel publicitate. Mi se pare ciudat ca pr Iustin cenzureaza intrebarile despre cipuri si ecumenism. Am trimis si eu cateva astfel de intrebari la conferinta din Timisoara si au fost cenzurate. Am aflat ulterior ca la toate conferintele evita sa vorbeasca public despre aceste subiecte. Inafara de a-si crea imagine, la ce folosesc aceste conferinte? Monahul, dupa cum spun Sfintii Parinti, trebuie sa fie smerit sa stea in singuratate nu sa iasa la conferinte cu subiecte pompoase. Inteleg si aceste conferinte, dar macar sa faca marturisire... altfel...
RăspundețiȘtergerePe langa acestea de mai sus adaug ca de cateva ori am fost la Oasa si de fiecare data pr Iustin Mirin mi-a propus sa ma spovedesc la sfintia sa. De ce? I-am spus ca am duhovnic si tot a insistat. Vazand ca nu renunt la duhovnicul meu i-a trimis pe tinerii ASCOR-isti de la Oradea sa ma convinga. In cele din urma nu am cedat ramanand in continuare la duhovnicul meu. Si, cu regret o spun, nu sunt singura. Au fost si altii in situatie asemanatoare cu a mea. Unii au cedat, iar altii nu.
Eu cred ca lucrurile nu trebuiesc privite prea de aproape, ca isi pierd farmecul! Referitor la ceea ce spui o sa-mi dau si eu o parere de om simplu cum sunt, fara studii teologice si fara sa fi avut de a face cu ASCOR sau alte organizatii bisericesti.
ȘtergereConferintele, indiferent din ce motiv se organizeaza, sunt un bun prilej de a ne confrunta ideile noastre cu cele ale unor oameni de cultura sau teologie.
Nu cunosc pe ce motive se evita discutia despre cipuri si ecumenism. Pararea mea este ca in sala pot fi si persoane straine de biserica, reporteri care sucesc vorba unui parinte si starnesc controverse, tulburare si indoiala in sufletele credinciosilor.
Despre restul: nu stiu ce motive au de cauta sa scoata oamenii de sub ascultarea duhovnicilor sau de ce cauta sa faca ucenici prin alte judete.
Parerea mea sincera e ca daca aceste probleme te tulbura, cauta linistea in alta parte. Decat sa te tot framanti mai bine pleci din ASCOR, nu inainte de a cauta motivele bune pentru care poti ramane, ca sa nu regreti mai tarziu.
Sper din suflet sa-ti gasesti linistea!
Cu mult drag, Melly