Manastirea Oasa
In Muntii Sureanu, la 1400 de metri peste pamant, douazeci si patru de monahi ortodocsi aprind vazduhul cu rugaciunile lor. Sunt tineri, intelectuali de elita, cu viata daruita lui Dumnezeu. Credinta lor ocroteste intreg Ardealul
Ca in orice manastire de rit athonit, clopotele de la Oasa par sa urmeze alt calendar si alta succesiune a orelor diurne. Ziua incepe nefiresc, la miezul noptii, si se incheie mult dupa pranz, cand monahii reusesc sa fure cateva ore de somn si sa-si faca o parte din pravila lor calugareasca. Nu oricine poate sa reziste aici, in pustiul de piatra al muntelui, singur cu Dumnezeu si puzderia de fiare ce salasluiesc prin paduri. Trebuie sa fii cu adevarat puternic ca sa traiesti la Oasa, pe inaltimile locuite candva de daci, unde anul are numai doua anotimpuri, iar timpul pare incremenit in largi secvente liturgice, intrerupte doar de posturi aspre
Ca in orice manastire de rit athonit, clopotele de la Oasa par sa urmeze alt calendar si alta succesiune a orelor diurne. Ziua incepe nefiresc, la miezul noptii, si se incheie mult dupa pranz, cand monahii reusesc sa fure cateva ore de somn si sa-si faca o parte din pravila lor calugareasca. Nu oricine poate sa reziste aici, in pustiul de piatra al muntelui, singur cu Dumnezeu si puzderia de fiare ce salasluiesc prin paduri. Trebuie sa fii cu adevarat puternic ca sa traiesti la Oasa, pe inaltimile locuite candva de daci, unde anul are numai doua anotimpuri, iar timpul pare incremenit in largi secvente liturgice, intrerupte doar de posturi aspre
Oasa e un loc aparte, aspru si indragit de Dumnezeu - un loc in care, epuizati de drum, porumbeii voiajori se opresc inexplicabil cateva zile pentru a se intrema, zboara planat la mica inaltime si apoi aterizeaza fara frica pe umerii calugarilor; un loc in care vacile pasc fericite si nu se feresc din calea oamenilor, in timp ce, in poiana din apropiere, uneori poti vedea laolalta iepuri, jderi, caprioare, veverite, ba chiar si un urs - ca intr-o scena biblica a pacii si a pregustarii finale.
Lupta si ispitele de tot felul nu se vad. Pandesc cotlonite in adanc, in incercari si primejdii nebanuite, care au facut cu decenii in urma ca frumoasa biserica de lemn a manastirii sa fie stramutata in ultima clipa, din cauza lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei, iar primele maici vietuitoare de la Oasa sa plece, prin 1998, nemaiputand sa reziste singuratatii si asprimii iernilor de aici.
Ca sa ajungi la Oasa, trebuie sa te rupi complet de lume si sa urci incet, de la Sebes spre munte, in ritmul si in tacerea adancita a padurii, ce pare a nu se mai sfarsi niciodata. Rasplata e sus, dincolo de poarta mare de lemn si de drumul abrupt ce se termina chiar in pridvorul bisericii. Dreapta si invelita in solzi de sita marunti, biserica vegheaza intreaga Vale a Frumoasei, cea pomenita de Mihail Sadoveanu in povestirile lui de la "Bradul Stramb". Alaturi, langa pangar, cativa pelerini aprind lumanari si discuta cu glas soptit. Unii sunt pentru prima oara la Oasa, veniti cu mare nadejde in minunile ce se implinesc uneori la icoana Maicii Domnului din biserica; altii vor doar sa multumeasca pentru toate lucrurile fericite care li s-au implinit.
Lupta si ispitele de tot felul nu se vad. Pandesc cotlonite in adanc, in incercari si primejdii nebanuite, care au facut cu decenii in urma ca frumoasa biserica de lemn a manastirii sa fie stramutata in ultima clipa, din cauza lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei, iar primele maici vietuitoare de la Oasa sa plece, prin 1998, nemaiputand sa reziste singuratatii si asprimii iernilor de aici.
Ca sa ajungi la Oasa, trebuie sa te rupi complet de lume si sa urci incet, de la Sebes spre munte, in ritmul si in tacerea adancita a padurii, ce pare a nu se mai sfarsi niciodata. Rasplata e sus, dincolo de poarta mare de lemn si de drumul abrupt ce se termina chiar in pridvorul bisericii. Dreapta si invelita in solzi de sita marunti, biserica vegheaza intreaga Vale a Frumoasei, cea pomenita de Mihail Sadoveanu in povestirile lui de la "Bradul Stramb". Alaturi, langa pangar, cativa pelerini aprind lumanari si discuta cu glas soptit. Unii sunt pentru prima oara la Oasa, veniti cu mare nadejde in minunile ce se implinesc uneori la icoana Maicii Domnului din biserica; altii vor doar sa multumeasca pentru toate lucrurile fericite care li s-au implinit.
O femeie din Sugag povesteste cum o actrita din Bucuresti s-a vindecat de cancer, dupa ce a venit de sapte ori, in sapte luni la rand, sa planga si sa vegheze toata noaptea la icoana. O alta femeie, din Petrosani, ii intareste marturia si aminteste de cazul unui politist venit tocmai din Turda, care, drept multumire ca fiul sau a fost salvat de la moarte, a luat icoana din biserica cu toata opozitia calugarilor si a organizat in orasul lui o mare procesiune, oprind circulatia, ca sa afle toata lumea de minunile si de puterea fara egal a Maicii Domnului.
Discutiile despre taria icoanei Pantanassa, zisa si A tot Imparateasa (darul manastirii athonite Vatopedu), se curma brusc, atunci cand, pe aleile strajuite de flori, apar mai multi calugari, iesind de la slujba vecerniei. Multimea pestrita a credinciosilor da binete si cere binecuvantare, in timp ce o batrana ii lamureste pe cei mai tineri si mai putin stiutori ca monahii de la Oasa sunt "altfel"; intelectuali si oameni cu multa carte. Parintele staret Iustin a terminat Facultatea de Electrotehnica de la Timisoara, parintele Pantelimon a absolvit belle-artele, parintele Serafim e medic, Nectarie - teolog, Moise Iorgovan - scriitor si editor al cartii "Sfantul inchisorilor", in timp ce Sava a terminat Conservatorul tocmai peste ocean, in indepartata America.
Discutiile despre taria icoanei Pantanassa, zisa si A tot Imparateasa (darul manastirii athonite Vatopedu), se curma brusc, atunci cand, pe aleile strajuite de flori, apar mai multi calugari, iesind de la slujba vecerniei. Multimea pestrita a credinciosilor da binete si cere binecuvantare, in timp ce o batrana ii lamureste pe cei mai tineri si mai putin stiutori ca monahii de la Oasa sunt "altfel"; intelectuali si oameni cu multa carte. Parintele staret Iustin a terminat Facultatea de Electrotehnica de la Timisoara, parintele Pantelimon a absolvit belle-artele, parintele Serafim e medic, Nectarie - teolog, Moise Iorgovan - scriitor si editor al cartii "Sfantul inchisorilor", in timp ce Sava a terminat Conservatorul tocmai peste ocean, in indepartata America.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu