Nicu Enea

Nicu Enea a inceput sa-si traiasca posteritatea inca din 1947, cu 18 ani inainte de a muri. 

Conditia de out-sider l-a caracterizat mereu in ochii colegilor sai de breasla, care nu-i puteau tolera cele doua mari izbinzi ale sale: cistigarea, in 1934, a dreptului de a reprezenta Romania la Expozitia Internationala de Pictura de la Paris, de unde s-a intors cu un premiu de invidiat, si obtinerea, in anii '40, a dreptului de a picta palatele regale. 

Bunele sale relatii cu familia regala au dus, dupa caderea monarhiei, la lipirea etichetei de "pictor al Curtii Regale", care i-a creat mari necazuri lui Nicu Enea. Dupa perioada lui buna, 1925-1947, in care obtine numeroase premii si in care expune in cele mai prestigioase sali din Bucuresti, Belgrad, Zagreb etc., urmeaza trista agonie artistica.

  Omul care a realizat, in 1934, ciclul alegoric "Artele", intr-una din incaperile Palatului Regal si care a pictat, in 1939, biserica "Sfintii Voievoizi" din cartierul CFR Bacau, a sfirsit prin a "picta" pancarde, machete de gazete de perete si alte obiecte ale propagandei vizuale comuniste. 

Nevoile l-au facut sa uite ceea ce scria in 1942, cind renova Catedrala din Chisinau: "E o lucrare de mare raspundere. Numele meu, facut cu atita munca si sacrificii, lupt sa nu fie patat".

Ca sa obtina o cartela alimentara, a facut portretele clasicilor marxisti, inclusiv a lui Stalin.  

Daca treceti prin Bacau incercati sa vizitati si Casa Memoriala Nicu Enea, unde o veti putea vedea cu putin noroc si pe Elvira - sotia pictorului.

care, in anii 1969 - 1970 a donat aceasta cladire impreuna cu 133 de lucrari in pictura si alte 209 lucrari de grafica apartinand  pictorului, Muzeului Judetean de Istorie si Arta din Bacau.

Casa Memoriala Nicu Enea (str. Nicu Enea nr. 31 - in spatele autogarii)   

Articol (partial) semnat de Catalin Gavriliu si Claudiu Poenaru in Ziarul de Iasi.