luni, 9 ianuarie 2012

Poezia zilei

Iarna - Nicolae Labis

 

Totu-i alb în jur cât vezi

Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi

Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna
-n goană trece
În caleşti de vijelii -
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui …
 

Tata iese să mai pună

Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul
desfăşoară 

Basme pline de urgie,

Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.





8 comentarii:

  1. O poezie care mi-a amintit de anii de şcoală şi de faptul că, elev fiind în vara lui 1966, l-am cunoscut pe tatăl poetului chiar acolo unde el punea "apă şi nutreţ la vacă" (com.Mălini-Suceava).Talentatul poet nu mai era.De o jumătate de veac, se identifică peren în constelaţia poeziei, printre stelele lucitoare ale literaturii române...Oare de ce talentele se pierd atât de timpuriu ?
    Mulţumim şi pentru poezie dar şi pentru imaginea mirifică hibernală...

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunata poezia.Asa de dor imi este de o iarna din aceea ca in copilarie.Sa imi inghete nasul si sa ma joc cu zapada pufoasa.Dar cum spune si poezia "Vremi ce-n veci n-au sa mai fie".Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur de fiecare data cind pot sa daruiesc o clipa de bucurie, de speranta sau cind trezesc o amintire draga in sufletul cuiva!
    Va multumesc si eu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Minunat! Acum cateva saptamani am dat si eu peste poeziile lui Labis si ma minunam ca-ntotdeauna de talentul lui. Pacat ca a trebuit sa plece atat de curand...

    RăspundețiȘtergere
  5. Da Alina e pacat! Si mie imi plac poeziile lui pline de sensibilitate! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Venind in vizita pe blogul tau m-am bucurat pentru cateva clipe, de versurile poetului plecat de timpuriu din aceasta lume.
    Versurile poeziei, cuceresc inca de la inceput:
    "Totu-i alb în jur cât vezi
    Noi podoabe pomii-ncarcă
    Şi vibrează sub zăpezi
    Satele-adormite parcă.
    Doamna Iarna-n goană trece
    În caleşti de vijelii"

    Multumim! :)

    RăspundețiȘtergere