marți, 27 martie 2012

Mama lui Stefan cel Bugetar


Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent
Unde bate vântul şi-i pe jos curent ,
Tânăra nevastă plânge şi suspină
Că-i oprită apa şi nu e lumină.
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la 6 şi n-a mai venit.

Orologiul sună noaptea jumătate
Jos în bloc la poartă, oare cine bate?
- Eu sunt mamă soacră , sunt făcut covrig
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Însă din balcon, mama soacră-i strigă:
- Ora e târzie , eşti un derbedeu,
De nu ai chenzină, nu-ţi sunt soacră eu !

- Nu sunt eu de vină , soarta fuse crudă
Am muncit ca boul pe 50% ...
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie , să mă odihnesc.
- Ai venit degeaba, îi răspunse soacra
Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori..

4 comentarii:

  1. Foarte amuzanta poezia, Melly. Multumesc mult pentru pastila de ras.
    O seara minunata iti doresc, Melly! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Super poezia! Profesorul meu de filosofie a recitat-o la clasa de cateva ori dar zambesc de fiecare data cand o reascult. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ha, ha! Dar ce bine se potriveşte cu ...realitatea românească! :-)

    RăspundețiȘtergere